marți, 29 iulie 2008
Nu ne mai rabda pamantul
Case daramate, oameni morti, oameni cu ochii plini de lacrimi, batrani fara nici o speranta, tineri cu viitorul distrus, familii disperate. Nordul tarii este sub ape. Oare ce are o persoana in minte cand isi vede casa daramata si animalele moarte, oare ce simte cineva care e pus sa isi paraseasca casa si pus sa doarma intr-un cort sau intr-o sala de sport. Oare ce simte un batran care dupa ce a muncit o viatza isi vede toata viatza distrusa de apa din cauza ca nu putem construi niste diguri, construim mall'uri dar nu construim diguri, construim mai multe banci dar nu diguri. Oare sa fie blestemul pamantului care se abate asupra caselor amaratilor pt. ca bogatanii construiesc anapoda blocuri si cartiere de lux? Oare toti oamenii din nord erau oameni rai si Cel barbos le-a dat o lectie de viatza? Oare pamantul chiar nu ne mai rabda de ne da inundatii, cutremure, seceta, canicula? Pamantul cred ca incearca sa scape incet incet de noi care aproape l-am distrus si sa isi intemeieze noi locatari.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
J.D. Morrison, candva prin 1970, pe vremea cand producea cu membrii trupei The Doors albumul L.A.Woman, privea stirile la TV. Si vedea scene din Vietnam, blocuri inalte intepand cerul, sosele, masini, aglomeratie. Si imaginile faceau impreuna un fel de slide show f. alert. Si, la un moment dat, Gigel Morrison zice: "I think I'm gonna have a nervous brakdown".
Bafta, potential pe mai toti ne pasc astfel de momente disturbatoare, dar, cu ajutorul Barbosului care este in fiecare dintre noi, ne asezam pe o "linie" si o tinem.
Bine, din cand in cand facem ocoluri, sarim parleazuri, aruncam scaparari de ura din priviri, etc. Dar, in un final, redevenim oameni "asezati", vacsuiti si bine unsi in un angrenaj imperfect, dar functional.
Io unu' cred ca, din cand in cand, e bine sa merg in munti, sa fac pe ciobanu privind in zare si sa musc din un colt de paine si o bucata de slana afumata. Ce altceva mai trebe atunci? Pai, o stacana de apa de izvor, un caini si o bata.
La cumpana vremilor ...
Trimiteți un comentariu