18:23 in metrou aproape de Nicolae Grigorescu.
O tanara dragutza foc si oarecum sexoasa statea cu un caine mic si dragalash (urasc cainii) pe care il tinea cu mana stanga de spate si cainele mic mic statea cu botul pe umarul ei. Toate bune si frumoase...daca as fi badaran as spune "o pizda proasta cu o zdreantza de caine in metrou" dar cum nu sunt, povestea este asa: toata lumea de la mic la mare de la tanar la batran cu ranjetul pana la urechi, il tot mangaia, vorbeau cu el, il urecheau, il lingeau in cur, ii faceau toate poftele, il pupau in bot...toti vere, toti (in afara de mine). Fata...na, ce sa mai zica...avea si ea un zambet fortzat ca numai de 20 de oameni nu avea ea chef....problema mea si a ei cred ca a fost comuna si anume: cum plm 20 de aoameni zambesc la un caine, il ciufulesc in scarpina in cur dar nimeni, nimeni nu s-a bagat in seama cu fata care putea sa spuna" gata bah, e cainele meu si fac ce vreau cu el...si hop, putea sa il bage in sutien sa nu il mai vada nimeni)...dar ea nu a spus nimic...si nici ceilalti nu au intrat cu ea in vorba (bineinteles ca nici eu - eu imi bagam pula in el de caine..vorba aia, caine ii trebuia).
Deci in concluzie cainii au mai mare trecere la oameni deact oamenii insisi...destul de curios...deoarece poti intra in vorba cu un caine dar nu cu stapana lui...sa-mi bag pula daca mai inteleg...cateodata e un prilej bun in care poti sa agatzi gagicutze sau gagii in parc daca iti plimbi cainele dar se pare ca nu intotdeauna.
18:32 ies din metrou. Afara...haos vere, vantul bate cu putere, caini morti peste tot (glumeam), babe luate de vant pe sus (ei, nu chiar babe ci fustele babelor erau ridicate de puteai sa iti retezi putza de ciuda ca vezi "pasari" de babe). Merg.....si merg cu vantul in fatza ca bikerii pe route 66 si la un moment dat ma uit in stanga, vad vitrina unei librarii, e ok, hmmm ......jucarioare ma gandesc, la un moment dat ma vad pe mine in geam, parul ca dracu, cravata levita cu fatza spre cer ca si cum ar fi vrut sa se duca dracu decat sa mai stea afara constienta...parul ciufulit, cu apucaturi de draci....mi-as fi dorit sa fiu intr-o reclama la fixativul Taft si sa zic ca " Bucuresti, vantul bate cu putere, coafura rezista" dar de unde? toata lumea alerga dupa sepci si palariile luate de vant, table zdranganeau, pipitze care alergau spre metrou sa intre mai repede la adapost, 2 emo care plangeau ca bate vantu' afara, black'eri care taiau cu satarul doi tzigani. O zi superba cu caini, roackeri si pitzipoance si lume debila care vorbeste cu cainii in metrou.
PS. AMR 24 ore pana la concertul Metallica.
5 comentarii:
" Bucuresti, vantul bate cu putere, coafura rezista"tare:))..in fine sa stii faza cu animalele chiar asa e,e o tampenie groaznic de mare.A fost ceva emisiune pe animal planet despre o familie care s-a mutat din apartament,pentru ca nu aveau destul loc de joaca pentru caine:|
Cu un animal poti mai usor sa "socializezi", sa "faci cunostinta" decat cu un om. MULT MAI USOR. Oamenii au prejudecati, oamenii au tabu-uri sociale, reguli de distanta inter-persoanala in locuri publice, etc. Si eu m-am gandit la chestia asta, de mai multe ori. Imi e mai usor sa zambesc, sa vorbesc cu un caine decat sa fac asta stapanului lui. Fie ca e barbat sau femeie. E vorba de comportament social invatat, de norme, de la sfatul parintelui pe care ti-l da inca din frageda pruncie: "sa nu vorbesti cu straini afara". Ne ferim de ceilalti, ne autodezvaluim tot mai putin, ne bagam tot mai adanc in carapace. Ni se pare ciudat daca cineva vrea sa ne abordeze pe strada pentru ca in general il suspectam de un motiv ascuns. Uneori vrem sa fim doar o ceatza fina, care sa nu fie atinsa sau deranjata, sa treaca imperceptibil. Referitor la animale, fiecare are propriile credinte si se raporteaza conform acestora la lume. Eu cred ca spiritul nu e direct proportional cu cantitatea de creier din cutia craniana sau treapta de dezvoltare. Ar fi stupid. In urma cu cateva secole se credea ca negrii nu au suflet. Judecata la fel de stupida si bazata pe acelasi rationament. Poate animalele sunt inferioare pe treapta de dezvoltare a naturii - sau poate ca nu - dar la fel se intampla si cu categoriile sociale, bogati, saraci. Daca bogatii sunt mai sus pe treapta sociala nu au o datorie morala, crestina, etica, sufleteasca sa ii accepte, daca nu chiar mai mult sa ii ocroteasca sau sa ii ajute. Acelasi lucru il cred si despre animale. Sunt suflete, e bine sa le ocrotesti cum poti, sa nu treci in extreme, sa nu iti vinzi casa sa ii iei catelului o cusca. E bine la fel sa ajuti si oamenii cum poti si cat mai mult posibil. Dar aici era alta problema, problema socializarii dintre om-om si om-animal. Socializarea om-animal se aseamana cu cea dintre om matur-bebelus. Observ-o si pe aceasta in metrou. Punctul comun e: dragalasenia lor si faptul ca nu te judeca nici unul, nici altul. Ar fi mai multe, dar m-am cam intis. Discutam cu ocazii viitoare.
asta e man... nu mai suntem prieteni daca ma urasti :)))
ps. si daca ai pisica... :D
Bafta, ai ceva impresii de la Metallica? sau de la Moreni?
si...Dog...chiar daca uraste Bafta cainii, ...pana mea...nu is toti ca la Malaiesti....apoi, pisicile is cam zgarioase, si nu iti vine sa le zici, pisica, cel mai bun preten al omului.
http://atyqsound.weblog.ro/tags/anunt+mica+publicitate+sex+grup
si, pe acest blog, e de vazut si tabloul cu tenta post-modernistica, intitulat "fata cu caine".
deh, muia e muie si banii cer multa.
Trimiteți un comentariu