Timpul....este timpul sa moara cineva in momentul in care tu citesti asta. La un moment dat si eu voi muri, si tu, si toti. De ce trece asa repede timpul, nu prea stiu...e o chestie psihologica normal, percepem actiunile vietzii care sunt masurate bineinteles in "timpi". Timpi morti, timpuri grele, timpuri bune, unii mor, altii se nasc, noi care citim acum traim prezentul cu bune si rele....ne mai trezim cateodata ca ne uitam in urma si am facut atatea dar care au fost de demult (ca a trecut mult timp). Pitis cand a stiut ca nu o mai duce mult, a scris o scrisoare de adio...in care il ruga indirect pe D-zeu sa nu il ia inca. Eu cand o sa mor ce dracu o sa fac? Ori ma caiesc ca nu am fost un tip religios si s-ar putea sa ma duc in "murdarie"? Ori o sa injur ca ma duc in pamant (nu vreau sa fiu ars la crematoriu), si trupul o sa imi fie descarnat de tot felu de rame, paienjeni, viermi, gandaci si mucegai....o sa ramana de mine doar dintele de aur. Probabil va ganditi ca ce dreaq vreau sa spun cu asta? Nu vreau sa spun nimik, doar ca trece timpul prea repede (oricum nu putem face nimik)......totul a pornit de la scrisoarea de adio a "rebelului cu plete" - Florian Pitis, zis - Motzu.
La 80 de ani, intr-o duminica dimineatza inainte sa ma pregatesc sa plec la bivolu sa bem o bere si sa fac un iams cu el si cu panca, in timp ce o sa ma barbieresc in fatza oginzii din baie si o sa'mi trag de tenul plin de riduri, o sa cant "Forever young", dupa bag un cocean Pall Mall si un Ciocean la pat, o gura de pufoaica, imi iau bastonul si o tai cu pasi "repezi" catre Floreasca 104.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu