"I'a murit singura fata. Eeee, lasa ca deja au uitat'o. Nu mama, iti spun eu, atunci cand le mor parintii, copiii ii uita mai usor, dar cand tie ca parinte iti moare un copil, greu il uiti. Mda, se poate. Da ma, pe bune...nu stiu cum se intampla dar asa este...o sa iti dai tu seama mai tarziu" - asta o discutie intre mine si mama.
Se poate oare sa fie adevarat sau durerea e mare si de lunga durata in ambele cazuri? Eu cred ca in general oamenii sunt foarte puternici si trec peste toate necazurile... pierderea celor dragi, pierderea averii, busirea unei masini, pierderea unui picior, pierderea unui job, etc.
Orice s-ar intampla noi tre' sa ne traim viatza asa cum stim noi mai bine si cum ne este noua mai comod. Si la urma urmei ar trebui sa fim pregatiti pentru orice ca atunci cand te ia draqu, te ia si din bratele lu' popa.
Pana una alta va bag un video sa va bine dispun - video cu dedicatie Ralucai Danaila ca tot imi spunea ca mintea ii face ravagii cand il asculta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu