In afara de cainii de stana si alte animale salbatice de prin paduri si munti imi este teama de ziua in care cutiile postale de la portile, usile, holurile sau gradinile oamenilor nu or sa isi mai aiba rostul. Imi este teama de ziua in care sexul, dragostea, atingerile dintre oameni va deveni un lucru uitat, banal care va fi pus pe ultimul plan sau chiar nu o sa isi mai aiba rostul. Mi'e teama de zilele intregi, petrecute conectati la diferite dispozitive artificiale, medicale, conectati la o vesnica realitate virtuala condusa fara scop de o anume...sa ii spun 'entitate'. In prezent 2018 IT'stii sunt pionierii, promotorii razboiului final dintre umanitate si codul binar, din care vor fii doar doi supravietuitori 0 si 1. Mi'e teama de ziua in care ochii, ca organ al omului, nu or sa isi mai aiba rostul pt ca microcipurile isi vor face treaba mai bine. Mi'e teama de ziua in care va disparea muzica. Ce sens o sa mai aiba muzica pt. oamenii conectati la diverse dispozitive? Mi'e teama ca eu, nu o sa mai apuc zilele alea in care probabil planeta, natura, o sa isi revina, totul o sa fie verde in exterior si negru in interior. Mi'e ciuda ca nu o sa prind zilele alea ca sa ies afara, ca un ultim razvratit si sa urlu cu aer negru 'La dracu' cu tot!'
miercuri, 14 februarie 2018
Teama sau tema?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu