Galben

Cu liniștea unei frunze, cazand, spintecata de vant din trupul sacrului, imi sopteai iubire. Fluturi galbeni, cu nesiguranta imi tineau venele proaspete abia iesite la lumina. Gustul amar de pelin, din adancul sufletului, zbiera amintiri, amintiri redobandite cu usurinta, in ziua a patra, zi rapusa de sfarsiturile triste ale curcubeului. Si atunci ochii au strigat....iubire, iubire eterna. Dar nebunul cu ochi albastri se uita spre cer, urland: Ferice de cel ce nu cunoaste dragostea neimpartasita.