Oare ziua perfecta ca sa mori este o zi ploiasa in care din simfonia mortii fac parte, fulgerele, tunetele si zgomotul picaturilor de ploaie cazute pe asfalt? O zi in care mirosul de praf curat care pluteste in aer da senzatia de bagare de “.....” in toate, oamenii tristi si uzi pe strazile murdare, mergand aplecati sa nu le intre picaturi de apa in ochi, care alcatuiesc “cortegiul funerar”?
Oare ziua perfecta pentru a muri este o zi plina de soare, caldura, copii zgomotosi care joaca fotbal pe un maidan, pasarele piuitoare prin copaci, forfota prin parcuri, 50 de EmoKids care stau si beau cola la universitate pe scari, oameni transpirati la subrat dar veseli?
Oare pe fiecare dintre noi ne asteapta o zi ideala de a muri si nicio moarte nu e pura coincidenta?
Azi noapte la 5 dimineata a fost soare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu