Teama sau tema?

In afara de cainii de stana si alte animale salbatice de prin paduri si munti imi este teama de ziua in care cutiile postale de la portile, usile, holurile sau gradinile oamenilor nu or sa isi mai aiba rostul. Imi este teama de ziua in care sexul, dragostea, atingerile dintre oameni va deveni un lucru uitat, banal care va fi pus pe ultimul plan sau chiar nu o sa isi mai aiba rostul. Mi'e teama de zilele intregi, petrecute conectati la diferite dispozitive artificiale, medicale, conectati la o vesnica realitate virtuala condusa fara scop de o anume...sa ii spun 'entitate'. In prezent 2018 IT'stii sunt pionierii, promotorii razboiului final dintre umanitate si codul binar, din care vor fii doar doi supravietuitori 0 si 1. Mi'e teama de ziua in care ochii, ca organ al omului, nu or sa isi mai aiba rostul pt ca microcipurile isi vor face treaba mai bine. Mi'e teama de ziua in care va disparea muzica. Ce sens o sa mai aiba muzica pt. oamenii conectati la diverse dispozitive? Mi'e teama ca eu, nu o sa mai apuc zilele alea in care probabil planeta, natura, o sa isi revina, totul o sa fie verde in exterior si negru in interior. Mi'e ciuda ca nu o sa prind zilele alea ca sa ies afara, ca un ultim razvratit si sa urlu cu aer negru 'La dracu' cu tot!'

Galben

Cu liniștea unei frunze, cazand, spintecata de vant din trupul sacrului, imi sopteai iubire. Fluturi galbeni, cu nesiguranta imi tineau venele proaspete abia iesite la lumina. Gustul amar de pelin, din adancul sufletului, zbiera amintiri, amintiri redobandite cu usurinta, in ziua a patra, zi rapusa de sfarsiturile triste ale curcubeului. Si atunci ochii au strigat....iubire, iubire eterna. Dar nebunul cu ochi albastri se uita spre cer, urland: Ferice de cel ce nu cunoaste dragostea neimpartasita.