Emo, gothici si metalisti.

Anul domnului 1999 - Se strangeau grupuri pe bisericute in Mc’ul de la Romana.

Era grupul Emo in devenire (mai tarziu), cu fete frumoase si neintelese cu baieti ciudatei care-si acopereau ochii cu bretonul, vorbeau despre muzica, mancau hamburgeri si se bateau cu cartofii prajiti. Aveau inclinatii triste, plangacioase, nimic nu era cum trebuie, credeau ca nimeni nu ii intelege in afara de prietenii din “bisericuta” de la Mc. Ascultau muzica putin spre electro cu vocali efeminati si iesiti din tiparele societatii iar cand erau singuri aveau ganduri sumbre la adresa vietii. Multi si-au dat seama la timp ca este doar copilarie, destui au sfarsit ‘fericiti’ cu ketamina in sange si lama prin vene.

Ceilalti erau goticii…se imbracau in negru, ascultau muzica gothica(versuri tomnatice, voci triste, linii melodice patrunzatoare cu intreruperi de grohaieli demonice), plangeau fara sa ii vada nimeni, ii incanta partea frumoasa a mortii, colectionau imagini gothice cu tipe imbracate goth, taieturi, sange, trandafiri rosii si bleumarin, invocau plansul noaptea si imbinau zambetele cu cerul instelat si gandul la castele negre aparate de paduri de ghimpi.

Pe ei ii vedeai in grupuri mergand la concerte, cumparand casete de la coloane din Romana unde era singura taraba cu muzica buna, in rest erau solitari, ei cu castelul lor negru si mireasa moarta de la balcon. Si acum gothici au o comunitate destul de mare si dezvoltata.

Metalistii. Ciudatii pletosi care purtau blugi rupti si lant la brau. Erau in general niste suflete blajine care aveau nevoie de niscaiva autoaparare vikinga. Erau cei care aveau mersul apasat spre fata, datorita kilelor de piele si metale cu care se imbracau, erau cei care purtau vara-iarna-primavara-toamna aceiasi pereche de bocanci viermuiti cu toate ca jurau ca nu le put picioarele. Erau printre singurii care purtau blugi rupti de care radea toata lumea, blugi jerpeliti manual ca sa fie ceva diferit in metrou cand stateau pe scaun si li se vedeau genunchii, erau acei vikingi moderni ai societatii care lacrimau in rockoteci cand dansau cu o fata pe ‘Don’t cry - a lu’ Guns’.

Dupa ani si ani lumea a inceput sa cumpere blugi gata taiati din magazine parca toti uitand cum radeau de metalistii cu blugii lor rupti.

..si mai era Irina cu AB4 al ei si scrumiere pline de scrum de la sutele de tigari fumate pe ascuns...dar asta alta data :) 

...ca dracu cand isi baga coada in biserica si te fura din bratele lu' popa....au trecut ani, au trecut ani si tigancile cu ochi albastri nu sunt de gasit....iar eu sper sa incep iar sa scriu.

PS. punk's not dead...yet